luni, 18 august 2014

Lista plante toxice la noi...

Le intalniti destul de des si nu stiti ce ascund...



Natura ne ofera o larga paleta de produse vegetale, cu care sa ne hranim sanatos, ba chiar mai mult decat atat, sa ne tratam cu ele naturist, intrucat nu au efecte secundare.
Dar tot natura ne strecoara din cand in cand  plante cu efecte toxice sau chiar mortale, desi aspectul lor este atragator.





În general intoxicaţia se produce pe cale digestivă, dar unele plante (puţine la număr, ca de exemplu degeţelul), chiar şi prin atingere pot genera intoxicaţii.

Intoxicaţii grave poate produce Ongaonga (Urtica ferox) şi Toxicodendron radicans.
Factorii care influenţează gravitatea intoxicaţiei sunt:
- constituţia individuală
- vârsta
- caractere moştenite (înclinaţie ereditară);
Unele plante, care conţin o substanţă toxică termolabilă, prin fierbere toxicul devine inactiv, se descompune.Unii cercetatori considera ca alcaloizii, datorita toxicitatii lor, sunt substante de aparare ale plantelor impotriva daunatorilor, ei fiind toxici pentru majoritatea animalelor (dar sunt si exceptii: iepurii pot consuma frunze deAtropa belladonnamatraguna, fara a suferi intoxicatii, datorita prezentei unei enzime). Datorita faptului ca structura al­caloizilor e extrem de variata, si actiu­nea lor este complexa: stimulanta, de­pre­soa­re, simpatomimetica. Pot ac­tiona asu­pra diferitelor sisteme: determina tulbu­rari gastrointestinale si neurologice, afec­teaza centrii bulbari, determina de­presie respiratorie sau farmacodependenta.
Matraguna. Cinci – sase fructe ale acestei plante pot fi fatale pentru om. Toate partile plan­tei contin 0,2 – 0,7% alcaloizi. In ca­zul intoxicatiilor accidentale, acestea se manifesta prin uscarea gurii si a faringelui, urmate de senzatia de sete puternica. Pupila se dilata si devine insensibila la lumina. Ca stare generala, se constata imediat slabiciune musculara si ameteala. In cazurile mortale, toate aceste simptome se accentueaza.
Ruscuta de prima­vara. Partile aeriene ale plantei contin glicozide cardio­tonice ca adonitoxina. Mai intalnim suponine, retine, colina, fitoste­roli, acizii palmitic si linoleic, vernadina etc. Actiunea terapeutica principala (in preparate bine dozate) prezinta avantajul ca, in timp, nu se acumuleaza in orga­nism. Trebuie mentionat faptul ca daca se depaseste 1 g la o folo­sire si 3 g pe zi (planta uscata) pot surveni accidente nedorite. Se manifesta prin accelerarea batailor inimii, dar actiunea este trecatoare.
Maselarita. Fiind inrudita cu matraguna, contine si ea alacaloizi. Cel principal, hiosciamina, se transforma prin uscare in atro­pina. Alcaloizii din mase­larita se folosesc in diferite produse farmaceutice, precis dozate, ca antispastic al musculaturii netede, enterocolite spastice. Intoxicatia cu ma­selarita se recunoaste prin uscarea gurii si sete puternica.
Rostopasca. O stii ca planta medicinala si totusi poate face si rau. Che­lidonina si homo­che­lidonina din ea au ac­tiune asemana­toare mor­finei, inducand efecte narcotice si sedative, efecte deprimante ale miocardului si ale centrilor ner­vosi su­periori.
Sub­stantele active din planta prezinta si ac­tiune antibiotica. Utilizarea pre­paratelor din aceasta spe­cie prezinta riscuri tera­peutice, in special prin su­pradozare; simp­to­mele toxice se manifesta prin tulburari nervoase si digestive.
Lacramioara. Sub­stan­tele ac­tive pe care le contin delicatele flori ale acestei spe­­cii – glicozide cu actiune cardio­tonica – daca nu sunt precis dozate, sub forma de tinctura sau in alte preparate, pot prezenta pericol penru om. Toate partile plantei sunt toxice. Simp­tomele intoxi­catiilor se manifesta prin greatavarsaturi sicolici in­tes­tinale, in prima faza.
Spanzul. Radacinile se utilizeaza in medicina empirica veterinara pentru a produce ab­cese de fixatie, in special la porcinele afectate de pesta. Intreaga planta, in special rizomii si rada­cinile, contineheterozide si saponozide, care, sub forma de produse farmaceutice precis do­zate, au fost utilizate pentru actiunea cardiotonica, dar nu­mai sub supraveghere medicala. Intreaga plan­ta este toxica, iar in cazul intoxicatiilor accidentale, simptomele se manifesta prin salivatie puternica, greata, varsaturi repetate, dificultati la inghitire, co­lici abdominale, diaree, ameteli, sen­zatie de greutate exagerata a capului, sughituri, tremuraturi.
LISTA PLANTE TOXICE:
Plantă
Partea toxică
Principalele substanţe componente
Efectele intoxicaţiei
(Cyclamen sp.)frunze şi bulbCiclamină (Saponină)crampe, ameţeli, tulburări circulatorii
Măselăriţa (Hyoscyamus niger)toată plantaAtropină (Alcaloid)tulburări cardiace, halucinaţii
Turta-lupului (Strychnos nux-vomica)toată planta, mai ales seminţeleStricnină (Alcaloid)moarte
Spânz (Helleborus niger)toată plantaHellebrigenină (Bufadienolid?)tulb. cardiace
Iederă (Hedera helix)numai unele părţialpha-Hederină (Saponină)în concentraţie redusă efect medicinal, doze mari tul. gastrice, febră
Tisa (Taxus baccata)sâmburele din boabă, frunze, scoarţă, lemnulTaxină (Alcaloid)tulb. ameţeală, colaps circulatoriu, paralizia respiraţiei
Trompeta ingerului (Brugmansia)toată plantaScopolamină, Hiosciamină(Alcaloizi)pierderea cunoştinţei, leşin, moarte prin insuficienţă cardiacă
Carul lui Venus(Aconitum napellus)toată plantaAconitină (Alcaloid)răcirea corpului (hipotermie), paralizia circulaţiei/respiraţiei, crampe, exitus (moarte)
Degeţelul roşu (Digitalis purpurea)FrunzeDigitoxină (Digitalis)tulburări cardiace (aritmii, fibrilaţii cardiace)
(Wisteria sinensis)seminţe şi păstăiWisteria-Lectinătulburări digestive/circulatorii
(Conium maculatum)toată planta, mai ales seminţeleConiină (Alcaloid)paralizii, până la stop respirator
(Laburnum anagyroides)toată planta, mai ales seminţeleCitisină(Alcaloid)paralizii, până la stop respirator
Piciorul cocoşului (Ranunculus sp.)toată plantaProtoanemoninătulb. digestive
Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale)toată planta, mai ales seminţeleColchicină (Alcaloid)senzaţie de vomă, exitus (moarte) prin paralizia centrului respirator la doza de (20-40 mg)
Soc (Sambucus sp.)vlăstari, scoarţă, frunzeSambunigrină (Glicozidă cianogenă)vomitări
(Aethusa cynapium)toată plantaAetusină (Poliină)moarte
(Hyacinthus orientalis)bulbulAcid oxalicVomitări
Iris (Iris sp.)tulpina subterană16-Hidroxiridal (Diterpenă)tulb. digestive
(Prunus laurocerasus)frunze, sâmburiAmigdalină (Glicozidă cianogenă)dureri de burtă, senzaţie de vomă
Lăcrămioară (Convallaria majalis)frunze, floriConvallatoxină ( Cardenolidă)tulb. de ritm cardiac
Ongaonga (Urtica ferox)toată planta? (Cardenolidă)la atingerea frunzelor apar intoxicaţii grave !
Oleandru (Nerium oleander)frunze, ramuriOleandrină (Cardenolidă)tulb. digestive
Rubarbăr (Rheum rhabarbarum)frunzeOxalat de calciucrampe, tulb. renale
Rododendron (Rhododendron sp.)toată plantaAndromedotoxină (Diterpenă)senzaţie de vomă, vomă, diaree, crampe
(Heracleum mantegazzianum)sucul din plantăFuranocumarinearsuri, bronşită
(Delphinium elatum)toată plantaElatină (Alcaloid)tulb. digestive
Oleandrul caribic (Thevetia peruviana)toată plantaTevetină (Cardenolid)iritări a pielii, pierderi de conştiinţă
(Daphne mezereum)boabeMezerină (Ortoester)senzaţie de vomitare, vomitare, tulb. cardiace/circulatorii
Ciumăfaie (Datura stramonium)toată plantaAtropină, Scopolamină(Alcaloid)febră, pierderi de conştiinţă, halucinaţii
(Chaerophyllum temulum)părţile verzi, fiind toxic şi uscatFalcarinol (Poliină)paralizie
Mătrăgună (Atropa belladonna)toată planta, mai ales fructele (bace)Atropină (Alcaloid)halucinaţii, demenţă (furioasă), frisoane
Cucută (Cicuta virosa)toată plantaCicutoxină (Poliină)senzaţie de vomă, vomitare,, crampe
Ricin (Ricinus communis)seminţeRicină (Lectină)senzaţie de vomă, febră, tulb. de ritm cardiac (aritmii)





Sacalul (Canis aureus)






   Pentru cei care stiu ce inseamna un sacal in terenul lor de vanatoare ,avertizeaza si trag un semnal de alarma, altii inca aduna experienta despre acest pradator iscusit, iar majoritatea intorc capul pentru ca inca nu a ajuns pe fondurile lor .Din pacate cand va ajunge va fi prea tarziu.Pusi in fata situatiei ,precum ca, sacalul acapareaza tot mai mult teren in partea  de vest a tarii si ocupa tot mai multe fonduri de vanatoare, nu e de neglijat faptul prin care trebuie adunate cat mai multe informatii despre el, ca sa stim cat mai multe despre acest dusman de temut.Daca cunoastem adversarul ,putem sa ne impotrivim, dar sa tinem cont ca avem in fata unul puternic.


   Sacalul face parte din familia canidae si intra in grupa carnivorelor, genetic face parte din aceasi grupa din care mai fac parte: lupul, cainele domestic ,coiotul si dingo.
Ceea ce este important ,este ca, sacalul ,genetic nu are nici o legatura cu vulpea .
Zoologia acestei familii identifica 4 grupe de sacali:
-Canis Aureus

-Canis Adustus

-Canis Mesomelas

-Canis Simensis

Arealul acestui pradator este foarte raspandit ,il putem gasi din Asia ,Africa si  pana in Europa.Sacalul intalnit la noi este sacalul auriu si se deosebeste de sacalul intalnit in Asia sau Africa prin: picioare ,coada si urechi mai scurte ,dar mai corpolent decat cel de pe alte continente.

  Zoologii rusi au ajuns la concluzia ca, sa ajuns la o modificare genetica intre sacalul auriu si sacalul vargat prin imperecherea intre cei doi.Cine stie, poate pe viitor il vor incadra pe sacalul autohton ca si Canis  Balcanicus .
   Sacalul ca si descriere poate atinge o inaltime de 50 cm, o greutate in jur de 16 kg si o lungime de aproape 1 metru.Culoarea variaza destul de mult , de la gri deschis pana la galben auriu cu parul pe spate mai inchis la culoare decat restul corpului, cu influente de par albicios pe burta si negru pe spate si pe coada.Marimea urechiilor si a picioarelor variaza in functie de arealul unde traieste.Masculii sunt cu aproximativ 20% mai mari decat femelele si se evidentiaza printr-un gat puternic, un vaz ,auz si miros exceptional.Dentitia este de 42 de dinti ca si la celelalte specii de canidae.
   In conditiile noastre climaterice se imperecheaza odata pe an iar in unele zone ale Asiei si Africii sunt consemnate si 3 imperecheri intr-un interval de 30 luni.Perioada de imperechere la noi nu este confirmata cu exactitate ,dar s-au observat femele gestante in perioada februarie-iunie.Putem trage concluzia ca imperecherea se produce din decembrie pana in aprilie, mai ales ca au fost observate exemplare de pui in perioada aprilie-mai-iunie.Gestatia sacalului este de 9 saptamani si fata intre 3- 9 pui,cu o medie de 4-6 pui si un numar aproximativ egal de masculi si femele.

Puii incep sa vada dupa 10 zile si sug aproximativ 8 saptamani.Femela ajunge la maturitate la 11 luni ,iar masculul la 14 luni.

Puii parasesc familia la maturitate ,isi intemeiaza o alta familie si cauta noi terenuri pentru a le ocupa.Durata de viata depinde si de arealul unde traieste ,in balcani avand o medie de viata de 10 ani iar in captivitate atinge si varsta de 16 -17 ani.
  Sacalul este in continua expansiune ,in cautare de noi teritorii.Ca si o specie foarte reproductiva, arealul sa extins foarte mult, femela avand pierderi foarte mici la fatarea si cresterea progeniturilor ,deoarece in afara de lup nu prea au alt dusman natural.Cand este in cautare de locuri noi ,pentru a le ocupa ,sacalul foloseste cu precadere potecile naturale care sunt bogate in vanat mic ,folosindu-le ca si sursa de hrana.Insistenta,rezistenta,viteza de patrulare a unui teren si capacitatea psiho-fizica a sacalului se reflecta in capacitatea cu care parcurge intr o ora aproape 16 km, gandindu-va ca de la inserat si pana dimineata teoretic poate parcurge o distanta de 120-130 km pe noapte.
   Scacalul nu este un animal care alearga cu o viteza foarte mare ,nu este rapid in miscari ca si o vulpe ,dar e genetic inteligent si puternic ,ceea ce il aseamana mai degraba cu lupul,iar capacitatea genetica prin care isi protejeaza specia si permanenta lui miscare de a ocupa tot mai multe teritorii, il putem cataloga drept un pradator invaziv.Ceea ce multi nu stiu este ca o pereche de sacali, cu puii din ultima fatare,

vaneaza pe o suprafata de aproape 3 km2.O pereche  de sacali cu o durata de 10 ani de viata, poate avea intre 6-8 fatari, ceea ce inseamna un numar mediu de 40 exemplare de la o pereche in decurs de 10 ani ,iar daca punem ca intr un fond de vanatoare avem 3-4 perechi de sacali ,in 10 ani vom avea 160 de exemplare ,progeniturile de la puii lor care la 1,5 ani se imperecheaza si ei.Concluzia o putem trage si singuri.
Pericolul bate la usa ,sacalul se vede destul de rar dar stim ca este .Trebuie avut in vedere ca aceasta specie se acomodeaza foarte usor in locuri noi si dobandeste deprinderi pe care nu le-a avut. De exemplu , la noi poate atinge greutati de peste 20 kg S-au consemnat exemplare impuscate de 28 kg .Omul este singurul lui dusman.In ultimii 40 ani s-au consemnat doar 5 cazuri de turbare in toata lumea ,nu are probleme cu aparatul digestiv sau cu parazitii ,se acomodeaza usor si la temperaturi joase si la cele inalte ,precum si la dezhidratare .Zilnic poate consuma intre 1,6-2,2 kg hrana.Este monogam, iar de progenituri au grija atat femela cat si masculul .Familia perfecta.Femelele manifesta o gelozie aparte fata de alte female. Omoara cat mananca , iar prada o imparte cu restul familiei.In caz de pericol , masculul este cel ce se evidentiaza pentru a distrage atentia de restul grupului.Nu se imperecheaza cu exemplare cu care este rude de sange apropiata, poate si de acea este ocolit de multe boli.
O caracteristica aparte o constituie faptul ca in familiile de sacali ,minim un exemplar, cateodata si doua raman cu femela si masculul si dupa ce au ajuns la maturitate. Literatura de specialitate ii denumeste “ajutoare”, ei sunt cei care , pe langa femela, ajuta la cresterea puilor din urmatoarea generatie.Doar atunci cand urmatorii pui au atins varsta de 6 luni , ei pleaca si isi intemeiaza propria familie ,dupa care povestea se repeta.Masculul si “ajutoarele”sunt cei care au grija de femela in timpul gestatiei si in timp ce alapteaza ,ei vaneaza pentru toti.Stim ca sacalul este un pradator nocturn ,ei vaneaza in pereche ,trei masculi din aceiasi familie ,sau cateodata ii intalnim vanand si in haita ,In haita vaneaza in jur de 3 perechi ,doar cand vaneaza vanat mare se pot intalni impreuna si 3 familii complete,unde fiecare stie ce are de facut, cine mana vanatul ,cine asteapta si ce fel de vanat vaneaza.
   Sacalul isi marcheaza teritoriul cu urina si fecale ,isi apara cu darzenie teritoriul si rar vaneaza in teritoriul altei familii ,exceptie facand vanatoarea in haita, dar si atunci , dupa vanatoare fiecare se intoarce in teritoriul lui.Le plac terenurile uscate ,cu drumuri naturale, parloagele, remizele de porumbar ,baltile secate ,padurile nu foarte inalte si cu ape in apropiere.Nu ii plac cainii si vulpile, deobicei unde avem un sacal ,vulpile isi iau talpasita , nu agreaza prezenta lupului , unde acesta ii dominat, sacalul fuge.Se feresc de caini pentru a nu-si face simtita prezenta .S-au semnalat cazuri cand au fost haituiti de caini si s-au luat la lupta cu ei.Daca cainele este de aceiasi marime cu sacalul, sacalul fuge.Familiile de sacal traiesc in locuri greu accesibile cum ar fi: gauri naturale,copaci cazuti,vizuini de vulpe sau bursuc.Ei nu isi vor parasi teritoriul ,doar daca existential e nevoie sau daca moare masculul, femela va pleca in cautarea altei perechi si se va reintoarce la vechiul teritoriu .Sacalul nu mananca lesuri doar in cazuri extreme, ii place carnea proaspata, defapt este un animal omnivor.Hrana este constituita din 60% hrana animala si restul vegetala.Se hraneste cu pui, pasari, reptile, broaste, iepuri, caprior, purcei mistret si cu tot puietul de mamifere.Mai mananca si fructe salbatice .La noi , sacalul este cel mai periculos in aprilie-iulie ,cand sunt puii de mamifere mici.

  De final, ce sa spunem de sacal, ca este un pradator care aude la 4 km ,care are sunete specific fiecarei familii,care nu mananca lesuri mai vechi de 1 zi ,care vaneaza mai organizat ca multe grupe de la noi .Si defapt ce sa spunem despre un mamifer pe care nu il cunoastem aproape deloc ,dar care pe unde trece isi face simtita prezenta, putem spune ca este o provocare pentru fiecare vanator oricat de priceput sau documentat ar fi.